Zile bune. Zile rele


Toti avem zile bune si…zile rele (inevitabil). Azi am fost in parc. Si nu stiu de ce…m-a apucat o nostalgie profunda. Da…ploaia aia de frunze, amintirile frumoase de la inceputul verii, toate pluteau deasupra mea. Si ce amintiri…Nu stiu…dar ma apucase o jale…un dor de vara nebun. Si tot parcul parca era…un cuib de pasari calatoare. Nimic nu mai e cum a fost. Odata. Mi-e dor de vara. Mi-e dor de amintirile alea frumoase. As vrea sa le retraiesc din nou. Cu voi. In parc. In tuburi. La scoala. In recreatie. Mi-e dor. Si nu stiu…de ce sunt asa de trista. Urmeaza fulgii de nea, aia pufosi, care imi plac mie asa de mult… Urmeaza amintirile toamnei tarzii si ale iernii.

2 thoughts on “Zile bune. Zile rele

  1. Melancolia ce ne-a apucat in drum spre maxi-taxi nu prea se datora frunzelor cazute,culorilor pastelate ori atmosferei tomnatice apasatoare ce ne chinuie de la inceputul lunii trecute,ci mai mult datorita schimbarilor pe care acest anotimp le aduce.Sau cel putin acesta cred ca a fost motivul brustei noastre tristeti.Adica pur si simplu nu mai suntem la fel de inocenti si prietenosi ca in ceilalti ani.Pe unii colegi nici nu-i mai recunosc … si cred ca simti acelasi lucru si tu,Malina. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *