Una despre feministele alea afurisite

Asta e una despre feministele alea afurisite
Care dau prea mult din gură și prea puțin din minte
*aham, aham* și care își lasă obrazul acasă
Când e nevoie să dea cu pumnul în masă.

Asta e una despre feministele alea afurisite
Care de urâte sau nebune nu sunt suficient… iubite
Și au devenit feministe că n-aveau ce face…
Că bărbatul și femeia cea cuminte sunt azi
În suficientă armonie și în pace.

E pace și armonie
Când unul se uită de sus la tine
Și în cel mai neașteptat moment te-adulmecă și îți zice:
‘-Miroși cumva a iasomie?’
Sau în loc să te asculte cum vorbești
Se uită la bustul tău sub nasturii cămășii tale bărbătești.
Și nu e vorba de asta, ci de ‘știți domnișoară,
sunteți bine pregătită, dar ce faceți diseară?’
Ori ‘Haide, fiți realistă domnișoară,
Dumneata să mai vii joi la vară…’

Ce pace și ce armonii,
Bine, astea sunt prostii,
Ca și violența domestică,
Abandonul de copii
Și lipsa de șansă care duce la sclavii.

Asta a fost una despre feministele alea afurisite
Care când le zici unde le e locul se uită la tine scârbite.
Alea emancipate și nonconformiste,
Ce-or face alea în timpul liber de își permit să militeze
Și să-și dea fițe de artiste?!