Recurs

Sunt judecător și avocat
Și martor și inculpat
În procesele mele de conștiință.
 
În ceea ce privește capetele de acuzare –
Roasă, mușcată de remușcare –
Mă acuz, mă scuz de sabotaj rațional și trădare.
 
Stau mută la început, pentru o vreme, în fața mea.
Și refuz să pledez vinovată
Dar stând…
în tăcerea asta seacă, incorectă și neadevărată,
Eu sunt călău…
Eu sunt de mine însămi torturată. 
 
Trebuie să nu-mi mai fie frică, să am pentru mine glas
și fac un pas:
Pledez  …
E timpul să fiu judecată.
 
Trec ore, zile, săptămâni
Trec luni.
În apărare, până acum 
M-am aparat c-am fost și o să tot fim carne de tun
Că toți suntem nefericiți cumva, și goi oricum
Că El sau Ei n-au scris în stele și de mine,
Că răul asta nu e rău și mie de fapt mi-este bine.
 
Pe când în acuzare urmăream încrâncenată
Trebuie să fie mai mult de atât, se poate să-mi fie inima-împăcată
Să fiu altceva, să caut calea interzisă, 
Să recreez un destin, 
Să îl iau la re-scris
Cu scopul îndrăzneț de-a transforma în viu ceva dat să fie stins. 
 
Au trecut ore, zile, săptămâni,
Au trecut luni…
Sunt judecător și avocat
Și martor și inculpat
În procesele mele de conștiință.
Îmi jur și încerc să mă conving 
Că n-am vreun vis mai mult de atât,
Că n-am nicio dorință.
 
Dar eu mă mint pe mine însămi 
Și asta este rea-credință.