Pestisorul de aur.


Ieri am fost la pescuit. Cu tata. Si toata saptamana trecuta am asteptat momentul asta ca mai mai o sa prind pestisorul de aur. Da de unde…cu chiu si vai am prins de abia 5 pestisori. Dar sunt mandra. Pentru ca tata a prins numai 3. Si toti pestisorii pe care i-am prins i-am aruncat inapoi in apa. De ce? Cum de ce? Pai erau asa de mici si frumusei. Cum sa ii mananci? Sa ma fi vazut cum am pescuit primul peste. M-am speriat cand a intrat pluta in apa si am tras undita asa, repejor, si uite si primul pestisor. Si era atat de micut si speriat. Si a fost asa de fericit cand l-am aruncat inapoi in apa. Pe moment am avut senzatia ca s-a intors cu capusorul la mine si mi-a facut cu ochiul. Dar asta cred ca e iar un fragment din imaginatia mea prea bogata. Ma tot intrebam daca nu o fi fost cumva, pestisorul de aur camuflat dar s-a dovedit ca nu e. Si asa a trecut o zi la pescuit…

Published byMălina

Here I pretend I'm a writer.

2 Comments

  • Lily

    July 1, 2010 at 10:18 am Reply

    eu mai bine-i mancam decat sa-i eliberez si-apoi sa am cosmaruri cu pesti cu buza gaurita inotand prin mare/lac/ocean… :))

    • Mălli

      July 1, 2010 at 11:03 am Reply

      hai tu ca nu avea buza gaurita :)) !

Post a Comment