Zile bune. Zile rele


Toti avem zile bune si…zile rele (inevitabil). Azi am fost in parc. Si nu stiu de ce…m-a apucat o nostalgie profunda. Da…ploaia aia de frunze, amintirile frumoase de la inceputul verii, toate pluteau deasupra mea. Si ce amintiri…Nu stiu…dar ma apucase o jale…un dor de vara nebun. Si tot parcul parca era…un cuib de pasari calatoare. Nimic nu mai e cum a fost. Odata. Mi-e dor de vara. Mi-e dor de amintirile alea frumoase. As vrea sa le retraiesc din nou. Cu voi. In parc. In tuburi. La scoala. In recreatie. Mi-e dor. Si nu stiu…de ce sunt asa de trista. Urmeaza fulgii de nea, aia pufosi, care imi plac mie asa de mult… Urmeaza amintirile toamnei tarzii si ale iernii.

Moda ideala.


Imi plac hainele, imi place sa fac cumparaturi, dar uneori vreau altceva. Nu inteleg de ce nu exista un magazinas in mijlocul padurii care sa aiba ce imi doresc eu. De exemplu, in loc de cercei obisnuiti mi-as alege 2 fluturasi fideli, unul alb si unul albastru, iar pe post de margelute un sirag de gargarite cuminti. Iar rochia…rochia ideala…sa fie o inlantuire continua de flori pana la pamant. Si nu inteleg de ce nu exista lumea asta: Ce ar fi daca nu ar exista masini? Sa exista pasari calatoare, parcate pe acoperisul fiecarei case. Si sa zburam…oriunde vrem sa mergem, pe aripile mari ale acestor pasari colorate, blande, care sa vorbeasca cu noi. Care sa se hraneasca doar cu gandurile noastre negre. Deci care mananca foarte putin. Si sa nu existe asfalt. Decat iarba verde proaspata peste tot…Si sa fie multe floricele albe…

Ploaie.


E prea uscat. E prea sters. As vrea sa ploua cu picaturi de culoare. Care sa imi umple umbrela cu stropi multicolori iar sufletul de ganduri bune. As vrea sa ploua cu mii de stelute stralucitoare care sa se aseze perfect in parul meu. As vrea sa ploua cu mii de inimioare mici si rosii, cate una pentru fiecare pamantean. As vrea sa ploua cu acadele micute, cu toate aromele. As vrea sa ploua cu cutiute mici de cadouri si in fiecare sa se afle un vis implinit. As vrea sa ploua cu fericire!

Emotii la tehnologie…

Si dintr-o data rebusurile inramate in norisori albi pufosi s-au evaporat. Si de…ne trebuie note! Si uite asa …test! Noroc ca e doamna profesoara draguta si nu ne-a trecut la toti notele…mai putin 4 colegi…loviti de soarta. Hart, te sustinem. Si asa era sa iau un 6 asa…ca de inceput de an. Nu imi place la nebunie tehnologia…dar nici nu o urasc. E o materie ca oricare alta, dar care nu ma pasioneaza la fel de mult ca matematica, romana…etc. Si am o singura ora pe saptamana. Nu am mai avut niciodata atatea emotii cum am avut cand o colega a ales lucrarile ”norocoase”.Data viitoare iar test. Dar promit ca data viitoare o sa imi vad lectia super bine. Aceeasi lectie…metalele.

Totusi toamna e frumoasa…


Afara ploua cu frunze rosii. Si de fiecare data cand trec pe strada catre casa, ma imbata mirosul strugurilor din vie, si ma ademenesc ciorchinii albi plini plinuti. Si nu ploua. Si ma mir. Si inca mai e miros de vara. Si imi place. Si as vrea sa ramana asa. Sa nu vina iarna. Sa nu ploua sau sa ploua putin . Nu imi plac baltile de apa, dar imi plac umbrelutele, alea multicolore. Si pelerina mea rosie de ploaie. Si melodia aia chipesa de la voltaj…vara trecuta. Si norisorii aia chipesi de deasupra…si ca pot sa port jeansii rupti…si hanorace…ca e frig:P Si-mi iubesc colegii de la scoala…colega mea chipesa de banca…bineinteles si cei 4 Fantastici…ionela, hart, tudor…(va dedic voua articolul asta). Si mi-e ciuda ca renunt la ochelarii de soare. Dar lasa…si mi’e dor de palmieri. De mare. De padure. Sa visez…pe iarba. Mi’e dor de vara.