Afternoon Tea in Britain. Why not here?

Da. Cred ca multi dintre noi stim de traditia ceaiului din Anglia. 5 o’clock tea. Ma intreb de ce nu putem avea si noi, romanii obiceiul asta. Poate daca ne-am obisnui cu ceiul de la ora 5 am lua si noi o pauza din haosul zilnic. Si oricum, ceiul este chiar bun. Mie imi place. In ultimul timp, facusem o pasiune pentru ceiul de mere. Da…deci chiar mi-ar placea. In fiecare zi, la ora 5, sa savurez o ceasca de ceai in liniste, sau cu o muzica lenta pe fundal, sa fac o pauza din viata cotidiana. Sa ma relaxez. Sa imi imaginez ca sunt intr-o padure, unde iarba este verde si moale, si in jurul meu, pe crengile unui alun batran care ma cuprinde, pasarele care canta triluri vesele. Poate in fata mea sa fie casuta celor 7 pitici, si eu sa fiu o alba ca zapada blonda, asa, mai moderna, cu o ceasca de ceai bun, dulce si cald in mana. Sau sa ma trezesc pe un cal alb, galopand pe o pajiste plina cu flori multicolore, manuind asa bine fraiele cu o mana si cu cealalta savurandu-mi ceasca de ceai. Si langa mine, pe alt cal alb ca zapada, sa fie printul din povesti, iar in fata, departe, in zari, sa se vada castelul. Sau sa fiu pe o plaja cu nisip fin, roz, iar in fata sa am oceanul la picioare, un ocean albastru-turcoaz, in care pestisorii exotici si delfinii sa inoate impreuna cu mine. Si sa stau la umbra unui palmier si langa mine sa am nuci de cocos, ananas si alte fructe exotice delicioase. Sau sa fiu pe o pajiste cu iarba verde, un verde smarald si sa ma joc cu catelul ideal. Si sa ma asez pe iarba moale si sa privesc enormitatea cerului, norisorii albi si pufosi care imi fac cu ochiul. Sau sa zbor, singura, plutind deasupra tuturor. Si sa privesc ce mica e lumea in comparatie cu mine…

Dar hai ca am luat-o cu visele prea departe. Uite si tu ce poate sa faca o ceasca de ceai bun si putina muzica si mai buna, mai linistitoare…Data viitoare, cand merg la cumparaturi, de abia astept sa trec prin raionul cu ceaiuri…

About music…sssst!


Sa incep cu inceputul. Vreau sa va explic cum de imi place trupa x si trupa z. Vreau sa va zic si de ce. Si vreau sa va zic si cum a inceput pasiunea pentru ce ascult acum. Am descoperit curentul muzicii rock, punk acum vreo 3 ani si ceva. Si de atunci mi-am schimbat gusturile pentru muzica. Tin minte ca aveam o prietena, cu care stateam pe mess aproape in fiecare seara (era mai mare decat mine cu un an) si tot imi povestea ca era innebunita dupa nu stiu ce trupe de muzica rock. Si eu nici nu auzisem in viata mea nimic despre acele formatii. Mi-a dat cateva link-uri pe youtube cu 2 formatii: lordy si nightwish. Doua band-uri complet diferite. La inceput am ascultat lordy, ca mi-a zis ca sunt super-tari si au castigat si eurovisionul. Cand am auzit, glont cu sagetuta de la mouse pe primul link. Dupa cateva melodii mi-am dat seama ca rock-ul, asa-zisul rock, a lui lordy nu e pentru mine si initial am lasat-o balta. Dar, a doua zi am incercat si linkul cu nightwish, cu o melodie care mi-a placut super-mult. O melodie, 2 ,3…si uite asa a aparut scanteia. Scanteia care arde acum in mine. Dar…nu a durat ceva vreme si mi-am cam pierdut interesul si pentru nightwish…Dar, intr-o zi, cand i-am cunoscut pe noii mei vecini si mi-au povestit ce muzica asculta ei, am dat fuga la calculator , sa dau search pe youtube formatia METALLICA. Si…ce pot sa zic…am ramas inmarmurita de ce muzica ”adevarata” cantau cei din trupa. So…asa am ajuns fana Metallica. Cand am prins gustul rock-ului de calitate, m-am gandit sa mai caut pe net niste band-uri la fel de cunoscute. Nu stiu cum…cu ajutorul vecinilor mei foarte chipesi am aflat si de AC/DC ! Si da. Le iubesc. De asemenea acum sunt fana infocata si AC/DC…de curand am trecut si la Green Day. Imi place si Queen, si alte band-uri cu muzica veche dar nici una nu se compara cu favoritele mele. Anul asta a inceput sa imi placa si rock-ul gotic: Lake of Tears, The Gathering, Morgana Lefay (foarte putin) si…cam atat. Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa scriu despre aceste trupe. Poate altii vor citi si vor afla ce inseamna o muzica buna. Ceva adevarat. Am vrut sa iau atitudine cumva prin articolul asta. Pentru ca nu mai suport sa aud la radio aceleasi melodii cu 2 versuri, la tv aceleasi videoclipuri cu fete aproape goale, care prin tinuta lor isi justifica vocea. Vocea de …! Hai sa ne educam singuri. Cativa dintre noi s-au saturat de prostiile intitulate ”muzica” de la tv.

Here I am…again but…don't cover my heart with autumn

Hmmm… asta e a doua mea tentativa de a avea un site, un blogulet, ceva micut, un loc unde sa scriu. Despre ce vreau. Despre cine vreau. Despre cum vreau sa fie tot ce e in jurul meu. Despre parerile mele referitoare la lumea de afara, pe care o vad pe geam acum. Sa-mi spun off-ul, sa-l impart cu prietenii care imi vor citi, poate, gandurile intiparite aici, sa ne bucuram de realizari, de chestiile bune care mai exista pe lumea asta. Da…cam asta e scopul. Stiu sigur, din experienta, ca nu are sens sa scriu in fiecare zi, chiar toate nimicurile care se intampla, care trec pe langa mine prea repede ca sa le pot observa cu atentie, sau sunt prea neinteresante: fac parte din rutina. Poate o sa ceva prea neimportant pentru unii. Dar pentru mine incepe sa fie important. Primul meu blog adevarat!

Ma gandeam sa incep prin a scrie niste randuri mai triste, sa descriu putin nostalgia in care ma trezesc visand cand calc deja pe frunzele uscate. Nu imi place toamna. Deloc. Uneori sper sa fie vara totdeauna. Nu, nu am o problema cu scoala. Imi place la scoala, imi plac colegii, imi place sa invat lucruri noi. Dar mi-ar placea sa ma pot bucura mai mult de vara. De verdeata din jurul meu care acum moare. Si este trist. Frunzele ma ploua uscate, cand trec pe aleile prafuite si parca imi cer sa le duc la crengile lor inapoi. Mai ales cand stau sa ma gandesc ca mai ieri rupeam de ici colo cate o floricica din copaceii baturi de flori albe parfumate. In curand va ploua. Mult. Usor o sa fie mai frig, si mai frig, si tot mai frig pana cand o sa fie iarna. Si eu vreau inca sa ma bucur de soarele cald care pana mai ieri imi rumenea obrajii. Vreau vara eterna. Vreau sa pot visa din nou, cu ochii deschisi, pe iarba moale, la umbra unui copac, privind jocul razelor de soare, ascultand glasul pasarilor. In curand parcul va fi pustiu, natura la fel. Va fi un gri monoton asezat ca o panza deasupra unui tablou frumos. Si, desi nu am cum sa prelungesc vara, fie doar cu 2 saptamani, ma conformez, incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile ce se petrec in jurul meu. Stiu ca nu sunt singura care doreste vara mai mult, dar, daca stau sa ma gandesc vine in curand iarna, un anotimp care este destul de frumos, dar incomparabil cu vara.
Hai, la revedere vara…si…sa zicem….bun…venit, toamna! (desi nu te-am asteptat cu prea mare drag!)