O mantră de împăcare

Mă gândeam azi de dimineață în autobuz
Doamne! Ce suflet confuz…
Mă gândeam cum să te las să fii ‘tu’, căci de tine ‘tu’ m-am îndrăgostit
Fără să interfereze cu lăsatul pe mine să fiu ‘eu’, căci pe ‘eu’l ăsta l-ai prins la iubit
și nu de alta, dar sincer cu ‘eu’l ăsta și eu m-am obișnuit.

Pentru că…
De fiecare dată când faci ceva ce nu aș face, instinctiv:
Te dezaprob (uneori tare vehement) în gând, și vreau să te schimb.

Dar mă gândesc,
Tot reflectez…
Ce drept am eu să mă compar cu tine,
Cunoașterea, să corectez!
Ca să te fac să fii ca mine?!

(Poate că până acum ‘eu’l meu a făcut asta în mod greșit
Poate că până acum, eu am fost persoana ce-a tot gândit nepotrivit…)