Little miss shy

Este timiditatea un lucru bun sau rău?

Mi-e frică uneori că sunt prea timidă, mi-e frică uneori că NU sunt destul de timidă… Timizii ăştia, pe cuvântul meu, sunt aşa de… dificili şi deosebiţi? Da, deosebiţi în felul lor…

Da, uneori sunt prea timidă… daaar, niciodată nu am fost tipul fetiţei retrase, care preferă să stea în colţişorul ei şi să nu dialogheze cu nimeni. Recunosc: roşesc… da, o altă trăsătură de a timizilor: mereu când vorbeşti cu ei roşesc.

Nu înţeleg oamenii timizi (uneori nu mă înţeleg nici pe mine… dar…). Mi se par aşa, înfricoşaţi de ceilalţi din jurul lor. Oamenii timizi însă mi se par frumoşi pentru că niciodată nu rănesc pe nimeni, niciodată nu supără pe nimeni, niciodată nu deranjează pe nimeni. Ei sunt acolo, trăiesc tot ce ni se întâmpla nouă, ăstora mai ”vorbăreţi” şi ”curajoşi”, dar doar privindu-ne. Întotdeauna oamenii timizi mi-au inspirat un fel de înţelepciune: felul cum privesc în jurul lor, atenţia lor pentru fiecare lucru mărunt. Dar îmi pare rău de timiditatea lor, pentru că nu se pot bucura de aşa de multe lucruri. Cum am zis, eu ba sunt aşa cum mă întâlniţi mai mereu aici, în grădină, ba sunt ”shy, shy, shy”, când efectiv simt că nu are rost să particip la ceva sau altceva mă intimidează, îmi ia din avântul ăla tipic mie.

Lumea în care trăim este de vină. Ea nu-i acceptă. Pentru că eu cred că oamenii timizi sunt cei mai sensibili dintre noi şi nu sunt  încă pregătiţi să înfrunte lumea asta mare şi uneori aşa de rea.

Cred că oamenii fug prin timiditate de fricile lor bine bine ascunse. Dar nu asta e rezolvarea… nu!

Noi suntem de vină, doar noi! Noi îi facem pe cei mai sensibili din preajma noastră să devină timizi!

Tu ce părere ai? Ai fost vreodată timid sau timidă? Ai trecut peste asta? Cine crezi că greşeşte, noi sau ei?

Published byMălina

Here I pretend I'm a writer.

26 Comments

  • Mimi

    April 28, 2010 at 4:48 pm Reply

    ei,nu e bine să fii nici prea-prea ,dar nici foarte-foarte.
    Şi da,sunt de acord că lumea de azi e vinovata(Linişte în sală!-ca la tribunal)
    Eu nu mi’s timidă de obicei,dar am momentele mele.

    • Mălli

      April 28, 2010 at 5:37 pm Reply

      Mimi: daaa, exact asa sunt si eu, am momentele mele :D !

  • Diana

    April 28, 2010 at 4:55 pm Reply

    Ei binee…foarte frumos ai spus ce ai spus.Fac parte din cei timizi..dar nu foarte.Dar m-am regasit in ce ai zis tu”Oamenii timizi însă mi se par frumoşi pentru că niciodată nu rănesc pe nimeni, niciodată nu supără pe nimeni, niciodată nu deranjează pe nimeni.”Nu ma supar niciodata…nu prea ma enervez…ii ascult pe toti..Si intr-un fel timiditatea asta a mea a rezultat din faptul ca nu imi place sa ma consum pentru lucruri care nu ma privesc sau care nu ma afecteaza asa ca prefer sa imi tin ideile pentru mine.Dar uneori e iritant sa fii timida….nu ai aceeasi libertate nici daca ai vrea.Stiu ca te-am mai laudat dar scrii extraordinar:*

    • Mălli

      April 28, 2010 at 5:41 pm Reply

      Ah, ce n-as da sa fiu ca tine, sa nu ma mai consum atata pentru niste lucruri neimportante, dar nu reusesc!
      Da, cred ca omul ideal nu este nici timid, dar nici asa, mai “vorbaret”!
      Tuuu, gaataa m-ai facut destul sa rosesc >:d < !

  • […] This post was mentioned on Twitter by Malina. Malina said: Little miss shy e pe blog http://bit.ly/cApHuF […]

  • NightOn

    April 28, 2010 at 5:35 pm Reply

    Wow, imi aduc aminte de mine cat de timida am fost pana la un moment dat :)) ) Ideea e ca, exact cum ai spus si tu, lumea te da la o parte daca esti prea timid. Eu mi-am tot “luat-o” pana m-am saturat si am zis ca-mi bag picioarele in ea de timiditate. Acum nu mai am nici un stress :)) ))

    • Mălli

      April 28, 2010 at 5:42 pm Reply

      NightOn: bravoooo:) , esti cea mai tare daca ai reusit sa renunti la timiditate asa usor!

  • NightOn

    April 28, 2010 at 6:05 pm Reply

    Nu mi-a fost usor deloc, crede-ma. Eram plina de frustrari. Am ales sa ma schimb intr-o furie extraordinara. Nu doresc nimanui sa treaca prin acele stari.

    • Mălli

      April 28, 2010 at 6:09 pm Reply

      NightOn: ahaam, da, te inteleg, imi dau seama de abia acum cat de greu a fost sa te schimbi, pentru ca orice schimbare este dificila!

  • Green Scarf

    April 28, 2010 at 6:05 pm Reply

    eu cateodata sunt timiditatea in persoana.mai ales daca cunosc prsoane noi nu prea vorbesc.daca insa esti prieten cu mine…pai adio timiditate.vorbesc 24/7 si cateodata(nu stiu cum)nu mai sunt timida,dar nici tupeita.sunt normala:-? dar tot rosesc8-| TOT TIMPUL!

    • Mălli

      April 28, 2010 at 6:10 pm Reply

      Green scarf: ah, pai la mine in asta consta timiditatea ocazionala: in vorbitul cu persoane noi, pe care nu le stiu :D

  • Diana

    April 28, 2010 at 7:40 pm Reply

    Timida n-am fost niciodata si nici nu sunt… dar oamenii m-au considerat asa, ca m-au vazut cu prea mult bun simt.

    Fiecare e in felul sau… si e bine ca fiecare sa isi accepte natura si sa o exploateze mai bine, nu sa incerce sa devina ceva ce nu e.

    Atata vreme cat nu te lasi calcat in picioare si stii macar prin fapte sa iesi in evidenta… putina timiditate nu strica daca e in caracter…

    • Mălli

      April 28, 2010 at 7:54 pm Reply

      Diana: Da, niciodata putina timiditate nu strica sa ai in caracter :) !

  • Green Scarf

    April 28, 2010 at 8:19 pm Reply

    ah…asta o depasesti!e usor.vorbeste in oglinda,singura prin casa.chestii de genul.la mine timiditatea consta in atat de multe feluri incat asta cu vorbitul cu persoane noi e cea mai neimportanta.

    • Mălli

      April 28, 2010 at 8:24 pm Reply

      Green Scrarf: nu prea merge cu vorbitul singura prin casa , hihi am incercat! Ah, da, e tare greu sa scapi de timiditate :)

  • Gabr13l

    April 28, 2010 at 9:23 pm Reply

    E cu dus si intors treaba asta ca daca esti prea timid,o dai in balta ca n-ai curajul sa faci un lucru.Iar daca nu esti deloc timid…iar nu-i prea bine.Cred ca timiditatea cu masura e cea mai ok varianta. :D

  • Ma'Rina

    April 28, 2010 at 9:40 pm Reply

    Ai un premiu de la mine.! :*

    • Mălli

      April 28, 2010 at 9:54 pm Reply

      Ma’Rina: muuultumesc :*

  • cOokie Jar

    April 29, 2010 at 1:55 am Reply

    uoof.. mititica de ea ( esti rac cumva ? :D ) … si eu sunt un pic timida sau cred ca mai degraba retinuta .. atunci cand cunosc persoane noi .. am OBICEIUL sa analizez la inceput :) … apoi gata timiditatea .. fiind in zodia gemeni.. sunt o mare mare vorbareata si zapacita 😆

    • Mălli

      April 29, 2010 at 6:58 am Reply

      Neah, is scorpion :D , dar nu sunt chiar asa de indrazneata ca scorpionii :D
      daaa, eu intr-o buna zi voi primi o diploma pentru zapacita lunii :D

  • Orry

    April 29, 2010 at 12:20 pm Reply

    nu e bine sa fi rusinos … timid … o picatura de indrazneala nu strica nimanui! Zic eu …

  • Mălli

    April 29, 2010 at 2:52 pm Reply

    Un strop de indrazneala nu strica niciodata! Trebuie sa avem destul curaj ca sa exprimam parerile, sa ne aparam :) !

  • Gabriela Elena

    April 29, 2010 at 3:12 pm Reply

    Si cei mai buni oratori au fost candva timizi.( bine, nu toti ;) )
    Totul tine de tine sa depasesti aceasta stare daca vezi ca te face vulnerabil sau te impiedica sa sa-ti pui in valoare calitatile.

  • Andreihappyday

    April 29, 2010 at 8:04 pm Reply

    Timid nu.Traiesc insa cu teama aia ca unii ma judeca dupa ce spun si cum spun,asa ca de multe ori sunt mai rezervat pana ajung sa cunosc persoana si sa vad in ce maniera putem discuta.Si ai dreptate,sa vorbesti uneori e chiar un act de curaj :D

  • Read.my.mind

    April 30, 2010 at 4:29 pm Reply

    Si eu am fost timida, si inca sunt. Nu stiu exact de cand a inceput totul, dar stiu ca atunci cand eram mica, ma atasam si vorbeam cu toata lumea. Doar ca, odata cu varsta (mai ales adolescenta), incepi sa ai felurite anxietati, te analizezi si te analizezi poate ca prea mult pana ce ti-e teama oarecum sa-ti expui parerile tare si raspicat pentru ca cei care te asculta sa nu-ti gaseasca chiar si micile defecte sau sa te judece pentru ce poate sa-ti debiteze uneori motorasul-creierasul :)) . Nu stiu, nu ma consider o timida exagerata, dar asa, o doza tot exista in mine. N-am probleme sa vorbesc cu persoane pe care le cunosc, de prieteni sau familie nici nu poate fi vorba. Dar poate ca o sa mai treaca ceva timp pana o sa ma inteleg pe deplin, sau poate ca nu. :)

  • dede

    August 19, 2010 at 8:07 pm Reply

    paai, inainte sa trec clasa a6-a eram foarte timida:) si odata cu adolescenta parca m-am maturizat;)) adik am si acum momente cand sunt timida, dar doar cand nu sunt sigura pe ceva:)

Post a Comment