How the fashion industry exploits our insecurities and wins (EN; RO)

EN: Part of my minimalist-life experiment starting last year in June, I ditched all the unnecessary shit in my home and decided to carry back to Uni only a bulk of basic items – cotton shirts, a few pairs of jeans some of which identical pairs just like in the Dexter’s laboratory, and left the remaining space of my luggage for my favourite books, painting materials and winter jackets.

What I won was more time to read my books and go for walks, a better mental health for not having to stress about ironing shirts and matching accessories.

On the other hand, at first, I felt a massive lack of self-confidence because it was usually my clothes that introduced who I am through my appearance. Made me remember that high school setting, especially the superficial Malina in the 9th grade, when I used to dismiss people based on their fashion taste. Although this is 8 years later, it now happened to me. I was ignored and dismissed at first, because part of my attitude was gone once my red lipstick, heels and hour glass shape dresses and outfits were gone. It was and still is somehow challenging to fill the room without my appearance doing the work first. But I have slowly overcame my insecurities and now I can talk in front of a whole room looking like a tired potato (haha and I mean it!) – so I don’t need to hide behind my femme fatale armour, to use my femininity to intimidate and let it introduce myself first.

Obviously, we still need to take care of ourselves and be presentable, but I wonder how many of us are doing it for that or simply because validation in today’s society happens at the appearance level first.

Unfortunately, choices of clothing still correlate to social status; worse, fashion industry has dramatically influenced the destruction of our bodies, for the need to appeal to the standards of beauty promoted by the media. This has led to the creation of a new industry, the powerful diet food industry, which together with the fashion industry effect on people’s self esteem and mental health.

Today we are constantly being told to look on the outside for the things we need; very few say that everything we need is already within us.

If the whole world was blind, how many of us would still connect and how many people that are today in our lives would be gone?

As in regards to my pledge to minimalism, as I progress, I still have to fight with my inner consumer because I do get carried away sometimes by shops and online stores that provide me with a good procrastination and distraction mechanism. Nonetheless, further on, I would still like to continue with my minimalist lifestyle and move on to my insecurities toward make up. As I believe we glow from the inside, I shouldn’t be needing any highlighter to glow.

RO:

Cum industria modei exploatează nesiguranța noastră și câștigă
Parte din experimentul meu de lifestyle minimalist care a început anul trecut în luna iunie, am renunțat la multe lucuri inutile din casa mea și am decis să mă întorc la Uni doar cu niște bluze de bumbac, câteva perechi de blugi, dintre care unele perechi sunt identice ca outfiturile lui Dexter din ‘Laboratorul lui Dexter’. Așa am reușit să îmi las mai mult loc în bagaje pentru cărțile mele preferate, materiale de pictură și jachetele de iarnă.

Ceea ce am câștigat a fost mai mult timp să-mi citesc cărțile și să mă plimb, o sănătate mintală mai bună, fără a mai stresa să-mi călc cămășile și să găsesc accesoriilor potrivite pentru ținutele mele.

Pe de altă parte, la început, am simțit o lipsă masivă de încredere în sine pentru că, de obicei, hainele mele mă prezentau mai întâi prin aspectul meu. M-a făcut să-mi amintesc de liceu, în special de Mălina superficială din clasa a IX-a, care își respingea colegii pe baza gustului lor de modă. Deși experimentul meu se întâmplă 8 ani mai târziu, de data aceasta am experimentat eu această respingere. Am fost ignorată și respinsă la început, pentru că o parte din atitudinea mea a dispărut odată ce rujul roșu și tocurile mele. A fost și este încă o provocare pentru a umple camera fără ca aspectul meu să facă treaba la început. Dar mi-am depășit nesiguranța și acum pot să vorbesc în fața unei încăperi întregi, arătând ca un cartof obosit (haha, chiar așa!) – așa că nu trebuie să mă ascund în spatele armurii de femme fatale, să-mi folosesc feminitatea pentru a intimida și a lăsa să mă prezinte prima.

Evident, trebuie să avem grijă de noi înșine și să fim prezentabili, dar mă întreb cât de mulți dintre noi o fac pentru asta sau pur și simplu pentru că validarea în societatea de astăzi se întâmplă la nivelul aspectului exterior.

Din păcate, alegerile de îmbrăcăminte continuă să se coreleze cu statusul social; mai rău, industria modei a influențat dramatic distrugerea corpurilor noastre, pentru nevoia a adera la standardele de frumusețe promovate de mass-media. Acest lucru a dus la crearea unei noi industrii, industria alimentară a produselor dietetice, care împreună cu industria modei ne exploatează și afectează stima de sine și sănătatea mintală.

Astăzi suntem în mod constant direcționați să privim în exterior pentru lucrurile de care avem nevoie; foarte puțini ne spun că tot ce ne trebuie este deja în noi.

Dacă întreaga lume ar fi oarbă, cât de mulți oameni care sunt astăzi în viața noastră ar mai rămâne cu noi?

În ceea ce privește angajamentul meu față de minimalism, pe măsură ce progresez, trebuie să mă lupt cu consumatorul din mine pentru că mă mai las pradă uneori magazinelor care îmi oferă un bun mecanism de procrastinare și distragere a atenției. Cu toate acestea, vreau să continui cu stilul meu de viață minimalist și să adresez prin minimalism nesiguranța mea față de machiaj. Cred că strălucim din interior, deci nu ar fi trebuit să am nevoie de nici un highlighter pentru a străluci.

Mai multe gânduri similare, în cartea mea, ‘Învățând să nu fiu oaie’. O găsiți pe:

https://www.libris.ro/invatand-sa-nu-fiu-oaie-malina-amortoaie-SPU978-606-8956-15-2–p10880068.html

https://www.smart-publishing.ro/product/invatand-sa-nu-fiu-oaie/

Published byMălina Amortoaie

Mă caut în versuri libere