Here I am…again but…don't cover my heart with autumn

Hmmm… asta e a doua mea tentativa de a avea un site, un blogulet, ceva micut, un loc unde sa scriu. Despre ce vreau. Despre cine vreau. Despre cum vreau sa fie tot ce e in jurul meu. Despre parerile mele referitoare la lumea de afara, pe care o vad pe geam acum. Sa-mi spun off-ul, sa-l impart cu prietenii care imi vor citi, poate, gandurile intiparite aici, sa ne bucuram de realizari, de chestiile bune care mai exista pe lumea asta. Da…cam asta e scopul. Stiu sigur, din experienta, ca nu are sens sa scriu in fiecare zi, chiar toate nimicurile care se intampla, care trec pe langa mine prea repede ca sa le pot observa cu atentie, sau sunt prea neinteresante: fac parte din rutina. Poate o sa ceva prea neimportant pentru unii. Dar pentru mine incepe sa fie important. Primul meu blog adevarat!

Ma gandeam sa incep prin a scrie niste randuri mai triste, sa descriu putin nostalgia in care ma trezesc visand cand calc deja pe frunzele uscate. Nu imi place toamna. Deloc. Uneori sper sa fie vara totdeauna. Nu, nu am o problema cu scoala. Imi place la scoala, imi plac colegii, imi place sa invat lucruri noi. Dar mi-ar placea sa ma pot bucura mai mult de vara. De verdeata din jurul meu care acum moare. Si este trist. Frunzele ma ploua uscate, cand trec pe aleile prafuite si parca imi cer sa le duc la crengile lor inapoi. Mai ales cand stau sa ma gandesc ca mai ieri rupeam de ici colo cate o floricica din copaceii baturi de flori albe parfumate. In curand va ploua. Mult. Usor o sa fie mai frig, si mai frig, si tot mai frig pana cand o sa fie iarna. Si eu vreau inca sa ma bucur de soarele cald care pana mai ieri imi rumenea obrajii. Vreau vara eterna. Vreau sa pot visa din nou, cu ochii deschisi, pe iarba moale, la umbra unui copac, privind jocul razelor de soare, ascultand glasul pasarilor. In curand parcul va fi pustiu, natura la fel. Va fi un gri monoton asezat ca o panza deasupra unui tablou frumos. Si, desi nu am cum sa prelungesc vara, fie doar cu 2 saptamani, ma conformez, incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile ce se petrec in jurul meu. Stiu ca nu sunt singura care doreste vara mai mult, dar, daca stau sa ma gandesc vine in curand iarna, un anotimp care este destul de frumos, dar incomparabil cu vara.
Hai, la revedere vara…si…sa zicem….bun…venit, toamna! (desi nu te-am asteptat cu prea mare drag!)

Published byMălina

Here I pretend I'm a writer.

1 Comment

  • sunshine

    August 24, 2010 at 2:25 pm Reply

    oficial am terminat de citit blogul tau si mi-a placut enorm! succes in continuare!

Post a Comment