Despre de ce nu o să mă mărit şi nici copii n-o să am (1)

-M-am născut cu o gură mare, care m-a băgat în multe încurcături dar care m-a scos din şi mai multe. De-aş crede în vreun Dumnezeu, aş spune că cineva acolo sus a avut grijă de mine. Dar nu cred, aşa că o să zic că am avut noroc. Nu trebuie să fie mare lucru de capul tău dacă ai noroc. M-am aranjat pe viaţă acum vreo 5 ani. Şi la 30 ai mei, chiar mă simt tare bine să ştiu că mâine pot dormi toată ziua şi pot petrece toată noaptea, prin oricare club de prin oraş unde merg vip-urile. Dar nu am aşa mulţi bani de cancan, şi nici nu le-ar sta bine ziarelor cu moaca mea, aşa că nu petrec în exces şi am grijă cu cine umblu. N-ai să mă prinzi la emisiunile de după-amiază de la televizor.
Nu că aş fi urâtă. Nu ştiu cum o fi arătat maică-mea, nici taică-miu, dar unul din ei a avut ceva bun de se uită la mine aşa craii din club. Din nou, am avut noroc. N-am fost un copil urât, ba chiar blond, cu ochii albaştri, un înger, ce mai! Pe dracu, altfel n-aş fi stat atâţia ani în orfelinat.
Dar acum duc o viaţă dulce, o! ba chiar mai am puţin şi dau în diabet. Stau la mare vara şi când e frig mă instalez la munte. Eu şi regele, eu şi crema cremelor, de-aş fi fost şi mai mult noroc aveam reşedinţă şi la Monaco. Noroc chior. Dar e frumos, chiar daca nu am nevoie, mai lucrez de vreo 2 ori pe an ca profă de balet. Baletul mi-a mai rămas. Aţi mai auzit de balerine alcoolice şi mitomane? A, nu? Mai şi fumez în prostie, dar nu o fac că îmi place. E doar ce păstrez aşa, să las ceva să nu moară din mine. Cea mai faimoasă brutărie din Paris, veche de ceva sute de ani, are în reţetă o bucăţică de aluat din ziua precedentă. Şi aşa pâinea pe care o mănânci, dacă ai bani de brutăria asta, e veche de sute de ani, zic brutarii ăştia mai bine-plătiţi decât doctorii la noi. Aşa sunt şi eu cu fumatul. Ţigara de acum vine după cea de acum o oră, iar cea de acuma câteva ore, vine după cea de azi-noapte, de dinainte de somn, iar cea de ieri vine după cea de alaltăieri şi tot aşa ani la rândul. Mă mai mint cu ţigările astea că n-o să îmbătrânesc. Că o să fiu mereu ca la 19, ca atunci când m-am apucat. Dar pe frunte tot se adâncesc urmele anilor ce au trecut, şi dacă n-ar fi trecut atât de idiot, atât de stupid şi atât de fără sens, acum aş fi avut fruntea netedă ca a ălora din reclamele la cremele de faţă.
___________________________________________________________________

Textele publicate pe acest site sunt protejate de Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (actualizata pana in Aprilie 2011).

Published byMălina

Here I pretend I'm a writer.