Să fi fost băiat…

-…mă comportam frumos cu toate fetele.

-…aş fi căutat să o fac pe ea să zâmbească mereu când sunt în preajma ei, i-aş fi dat flori în fiecare zi sau o mică atenţie ca să îşi zică în gând ”măi, băiatul ăsta chiar se gândeşte la mine”

-…aş fi jucat fotbal. Da!

-…aş fi fost ăl’ mai popular dintre toţi.

-…aş fi cântat la chitară fetelor amorezate:) .

-…aş fi scris poezii d’alea frumoase.

-…aş fi fost cel care spune glume la care râde toată lumea.

-…aş fi fost blond şi aş fi avut părul lung şi ondulat:) .

-…aş fi fost un soi de revoluţionaaar, rebel, îndrăgostit, combinaţia aia minuuuunată!

-…aş fi fost skater. La naiba, fără să atingi un skate nu eşti băiat d’ăla ”fatal” :) .

-…aş fi fost la fel de inteligent ca şi subsemnata, probabil mai atent.

-…aş fi încercat să fac ziua frumoasă la cât mai multe feteee.

-…aş fi fost indiferent la multe.

-…aş fi fost prietenul în care te poţi baza mereu.

-…aş fi fost cel mai bun dintre toţi.

-…n-aş fi fost indiferent la haine…doar dc-uri şi jeanşi rupţi.

-…mi-ar fi plăcut să citesc.

-…aş fi avut un blog.

-…aş fi avut o cameră suuuuuper dezordonată da’ foarte…ăăă…  foarte faină:D .

-…aş fi avut un infinit de vise.

-…aş fi fost un soi de adolescent unic…

_______________________________________

O, şi câte şi cum aş mai fi fost!

Dar …let’s face the truth:… sunt fată. Şi e minunat!

Dar nu ar fi fost rău să fiu băiat…ba din contra, mi-ar fi plăcuuuuuuuuuuuuuuuut!

De 2 Martie îţi urez…

Pentru că eu nu am fost aici de 1 Martie, întârziată de bobocii şi aerul cald de primăvară, ţin să îţi urez cu întârziere:

Stimate cititorDragă cititor,

Cum nu sunt lângă tine să îţi ofer cu toată căldura un Mărţişor şi să îţi urez o Primăvară superbă!, am zis să scriu ceva sincer pentru tine şi sa îţi las nişte versuri dintr-o poezie frumoasă, că sunt sigură că îţi vor plăcea. Îmi eşti tare drag că zilnic stai şi citeşti ce scrie subsemnata şi nu te plictiseşti niciodată. De aia trebuie să ştii că eşti o persoană foarte importantă pentru mine. Eu nu mă pricep la urări. Cum a trecut 1 Martie nu pot să îţi zic La mulţi ani de 1 Martie! că e lipsit de semnificaţia datei. Azi e 2, nu îţi zic de 1. Dar să ştii că ieri m-am gândit la tine şi azi vreau să îţi zic ce am gândit mai exact: ”Să ai o primăvară superbă, să ai pe parcursul ei dorinţe îndeplinite câţi boboci sunt în copaci, să ai multe bucurii câţi ghiocei sunt în piaţă şi să zâmbeşti până o să rămână cerul fără albastru! Şi toată viaţa ta să fie o primăvară frumoasă!”.  Am zis că nu mă pricep, da’ tot ce am zis am zis din toată inima. Şi pentru că îmi placi, îţi dedic o poezie de Lucian Blaga, care am descoperit-o ieri şi e frumoasă:

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce-nseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

Casa cu flori, strada Speraţei…

Nu îmi plac străzile pustii. Îmi plac străzile animate, pline de viaţă. Străzile pustii sunt neplăcute, te ţin departe de ele, au un aer misterios şi oarecum liniştit…

Trec pe lângă o straduţă de acest fel zilnic. Toamna prăfuită şi goală. Iarna…stringheră şi parcă înfricoşătoare prin lipsa de viaţă. Primăvara…ei bine, primăvara, străduţa mea prinde viaţă.

Primăvara străduţa mea se colorează. Ca şi cum un copil ar colora o schiţă. Primăvara soarele începe să viziteze străduţa mea. O acoperă într-un soi de aură strălucitoare care ţine până la toamnă. Şi, odată acoperită de aura aceea ’’magică’’, freamătul se instalează şi pustiul dispare încet, încet. Copacii revin la viaţă, şi ajung verzi, ca altă dată, iar în grădini florile dau petele de culoare necesare unei străduţe ideale. Părculeţul cândva prăfuit devine animat iarăşi de copii, care, cu zâmbetul lor aduc şi vara pe străduţă,  şi, dintr-o dată, nu mai sunt singură, nu mai sunt o călătoare ce traverseaza o mare de pustiu. Acum sunt flori la geamurile caselor, oameni trebăluind prin grădină şi doi pui de căţei ai nimănui care caută un tovarăş în fiecare călător.

Străduţa mea a devenit un tablou frumos, pitoresc şi animat.

Nu-i aşa că sunteţi chiar curioşi unde este mai exact straduţa mea? Priviţi doar în jurul vostru, când vă plimbaţi, şi o să o regăsiţi în orice străduţă. Căci primăvara lasă un astfel de ’’Mărţisor’’ pe fiecare străduţă, readucându-i strălucirea.

Înverzeşte sufletul în mine.

Azi m-am oprit în drum spre şcoală pe un petec de trotuar uscat, la soare şi am realizat: ”mi-e cald. pentru prima iarna asta mi-e cald!”

Am fotografiat rămuricile înmugurite, am ocolit în paşi de balerină bălţile, mi-am dat fularul jos de la gât, căci era o căldură de vară, pe cuvântul meu, şi tica-tica până acasă gândindu-mă: ”he he, gata, aşa nu mai merge, trecem la gecuţă de primăvară şi înapoi la… converşii şi dc-urile de toate zilele, şi renunţăm noi frumos la bocancii şi la ghetuţele de motan încălţat, că vine primăvara!”.

De mâine, cu cât mai cald, cu atât mai bine, trec la vestimentaţie mai de primăvară, că doar nu o să stau în bocanci şi la 15 grade.

Ieri, cu umbreluţa, azi cu ochelari de soare.

Azi oamenii nu mai erau înfăşuraţi în fularele lungi şi tricotate, s-au eliberat şi se bucurau de baia de lumină caldă. Azi nu mai erau trişti, nemulţumiţi de bălţile de pe troatuare şi din viaţă şi suflet, ci le ocoleau cu un fel de voioşie molipsitoare. Parcă azi, când a fost mai frumos, oamenii şi-au căutat ”masca” de primăvară în şifonier şi au purtat-o cu cu o oarecare mândrie, o satisfacţie parcă împotriva iernii.

Îmi place schimbarea, îmi place tot ce e diferit, vreau să-mi fac fiecare zi altfel, mai frumoasă, mai însorită.

Şi…eu încă nu am primit ghiocei!