concluzii interesante, după ultimii 3 ani

Uneori ne amăgim ca nişte copii, ce-şi doresc vreo prostie de jucărie care de fapt nu le trebuie. Ne amăgim ca şi ei, că poate de Crăciun o vor primi, Crăciunul însă trece, la fel şi ziua de naştere, 1 Iunie şi până la urmă, cu timpul, îşi iau gândul de la ea. Dar se amăgesc o perioadă că dorinţa lor se va materializa în vreun fel.

Suntem fraieri că aruncăm cu încredere peste tot, că visăm prea mult, că avem aşteptări, că citim oamenii prost, al naibii de prost!, că ne refuzăm lucruri ce ne fac fericiţi doar ca să îi mulţumim pe alţii sau că avem impresia că ne fac fericiţi lucruri care de fapt nu ne fac nicicum fericiţi în final.

Poate o suna aiurea, dar când te loveşti de un zid de concluzii de astea, te simţi cam naşpa, rămâi însă puţin pe loc şi începi să gândeşti mai limpede şi realist.

Pace pe pământ, finaluri fericite, oameni mereu schimbaţi în bine -ca-n poveşti- peste noapte, 365 de zile numai însorite n-o să vezi prea curând. Însă te minţi şi te complaci în minciuna ta, sperând că în viaţa ta de adolecent cu drame existenţiale se vor întâmpla şi chestii bune ca-n poveşti şi că orice lucru frumos e posibil şi perfect realizabil. Nu-i aşa.

Eşti realist, nu pesimist sau ceva. Îţi dai seama că viaţa ta nu e cu nimic specială şi încerci să te obişnuieşti cu asta. E dificil, dar n-ai ce face.

Faza bună e că după ce realizezi chestiile astea, îţi mai dai seama că totuşi ai o viaţă bunicică, alţii de vârsta ta fiind singuri pe lume, luptându-se cu boli, trăind în sărăcie şi în lipsuri. Şi din punctul ăsta de vedere eşti iubit de câţiva oameni sinceri şi ai o viaţă bună şi nu ai de ce să te superi că tragi nişte concluzii pe care trebuia să le fi înţeles de ceva vreme, dar pe care le-ai evitat, încercând să îţi prelungeşti oarecum copilăria şi inocenţa ei.

malli.ro-3 ani. 3 ani în care am învăţat multe şi am scris aici filosofii neimportante, mari însă pentru mine.

 

ador să râd

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi :D .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială :) .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

ador să râd

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi :D .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială :) .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

Cutia cu amintiri

O pastilă de copilărie fericită găsesc mereu în cutia mea cu amintiri.

Am adunat în cutia mea cu amintiri cele mai frumoase momente din viaţa mea. Cu jurnale de la nici 6 ani împliniţi, cu poze, cu fel şi fel de nimicuri suveniruri ale vârstelor prin care am trecut, cu zâmbete şi tot ce am trăit eu mai frumos.

Dacă sunt supărată sau ceva nu mi se pare cum trebuie, deschid cutia mea cu amintiri şi îmi trece orice aş avea. Mi-e drag să citesc tot ce trăiam atunci mari ”evenimente” care se întâmplau zilnic, la care dădeam aşa mare importanţă şi pe care le preţuiam aşa de mult.

Şiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii… tanananaaaaaaaa! Prima pagină a primului meu jurnal, din clasa I. După cum se observă eram deja amorezată :D !

Şi mereu adaug câte ceva în cutia mea…

Şi mereu mai găsesc ceva de care uitasem şi îmi amintesc cu o oarecare nostalgie, departe însă de nostalgia lui Creangă când a scris amintirile lui din copilărie…

Am adunat atâtea în cutiuţa asta… atâtea nimicuri care totuşi înseamnă atât de mult pentru mine!

Şi vreau să o păstrez să le-o arăt şi nepoţilor mei :) !

Voi aveţi o cutie cu amintiri? Să nu uit: am găsit şi un oracol… voi aţi avut aşa ceva :) , că ştiu că într-un timp era tare la modă?

Gata, e târziu, să închidem cutia cu amintiri, mai vorbim şi mâine.

Noapte bună.