Inceput.


A venit noiembrie. Da. O propozitie foarte banala pentru inceput de articol dar uitati-va si voi ce urat e afara. Ce ati dori mai bun? Inspiratia mea da tot ce poate… Cu toate sunt fericita ca a venit in sfarsit noiembrie. Si am atatea motive:ca e ultima luna din toamna asta urata care mi-a innoroiat fericirea timp de 2 luni; ca mai e o luna si vine…decembrie, iar decembrie…este luna…cea mai frumoasa a anului, ca vine Mosu, ca vine Anul Nou, ca ninge!; Noiembrie e o luna frumoasa, pentru ca in noiembrie este…ziua mea! ah, astept momentul asta tot anul! si, chiar numar zilele pana nu mai am rabdare. Ba ca mai e o luna, ba ca sunt doua…ah. Si iata in sfarsit. Este 1 noiembrie. Si in vreo 3 saptamani, cam atat, ma fac si eu mare…implinesc (ah, in sfarsit!) 13 anisori! Uii! Si cum e 1 noiembrie deja am inceput sa imi fac organizarea cum? cand? unde? fac marele dezastru de sarbatorire a celor 13 anisori. Era ideal sa mergem la film…la premierea filmului ”Luna noua” din seria Amurg, dar mi’e frica sa nu imi petrec ziua in traficul asta pe care stiti voi cat de mult il iubesc. Si era programat dupa film sa mergem acasa…si sa intoarcem casa cu susul in jos. Deci…daca nu ar exista traficul de sambata din Bucuresti petrecerea mea ar fi decurs asa. Dar cum exista, solutia e sa venim direct acasa. Sa la-la-im la Guitar Hero, sa ne uitam la un filmulet dragut, sa imi cautati jurnalul prin toata camera (stati linistiti ca nu il gasiti:P !), sa ne batem pe fotoliul ala care efectiv il iubesc, sa ne jucam…dartz cu poza unei vacute adorabile in centru, sa ne jucam adevar si provocare, sa ne batem cu mancare [asta e optional…sau doar in visele mele:)) ], sa dansam pe Shake it! Sa mancam muuuuuult tort! Sa il imbatam pe Hartz cu sampanie Tom si Jerry. Sa ne distram…sa radem pana ne doare stomacul…Deci asta ar fi un mic plan. Pe care o sa il schimb de muuuuulte ori pana la ziua cu pricina. Si god…suna atat de maret…13 ani!

Raza de soare.


E cald. E frumos. La miezul zilei e inca vara. Nu este frigul strasnic la care ma asteptam sa fie acum, in noiembrie. Dar o sa vina…si relativ sunt bucuroasa de trecerea timpului. Ca in noiembrie este ziua mea. O zi de toamna tarzie. Fara frunza, fara soare, fara culoare…cu nori plumburii, cu ploaie dar cu muuulte cadouri! Si ma gandesc asa…cu o oarecare nostalgie trecatoare ca acum 13 ani am vazut lumea prima data. In acelasi mod in care o vad acum. In toamna tarzie…

In parc

Azi am fost in Herestrau. Si a fost suuuper frumos. Cu Cristinoasa. Cu Sara. Cu Bianca. Si cu Tudor. Din nefericire nu am stat decat 2 ore si ceva dar a fost tare. Ne-am plimbat prin tot parcul…Am ras. Mult. Am stat in casuta. Aia de la munte. Si am pierdut timpul…razand si bucurandu-ne de vreme. Si de frunze. Si amintindu-ne alte povesti din alte vremuri. Am ascultat muzica. Ne-am plimbat. Am stat pe iarba. Iar am ras. Am stat pe banca. Am ras mult. Din nou. Ne-am catarat in copaci. Ne-am dat in topogane. Si in leagane. Ne-am bucurat de toamna!

Zile bune. Zile rele


Toti avem zile bune si…zile rele (inevitabil). Azi am fost in parc. Si nu stiu de ce…m-a apucat o nostalgie profunda. Da…ploaia aia de frunze, amintirile frumoase de la inceputul verii, toate pluteau deasupra mea. Si ce amintiri…Nu stiu…dar ma apucase o jale…un dor de vara nebun. Si tot parcul parca era…un cuib de pasari calatoare. Nimic nu mai e cum a fost. Odata. Mi-e dor de vara. Mi-e dor de amintirile alea frumoase. As vrea sa le retraiesc din nou. Cu voi. In parc. In tuburi. La scoala. In recreatie. Mi-e dor. Si nu stiu…de ce sunt asa de trista. Urmeaza fulgii de nea, aia pufosi, care imi plac mie asa de mult… Urmeaza amintirile toamnei tarzii si ale iernii.