Vise, tata, vise…(partea a doua)

Continuare.

…si o luau fix pe cararea care ducea spre casuta mea. In 10 minute deja o zarisera si mai aveau putin si ajungeau la ea. Se vedeau fiind pirati rai tipici…personaje negative clar: erau urati, fara maniere, nu prea inteligenti, sangerosi, caci agitau sabiile fara sa isi dea seama ce lovesc. Am tras obloanele la geamuri, am inchis usa, am desenat un soi de suport, pe care am pus un lemn, astfel blocand accesul in casa. Erau deja prea aproape si eu stiam ca nu sunt tocmai in siguranta. Si nu stiam cum sa ma salvez…pana cand m-am gandit sa desenez un cal. Era cel mai frumos cal pe care l-am vazut vreodata, odata ce a prins viata. Si-am desenat si fraie si sa. Piratii deja incercau sa sparga usa. am privit pe geamul din dosul casei. Nu ajunsesera acolo. Asa ca am desenat o usa, mi-am pus gentuta cu pensula si vopseaua fermecata pe dupa gat, am indesat si cateva merinde de pe masa pentru ca, deja vopseaua din cutiuta se imputina. Am luat si cutia cu chibrite cu care am aprins focul din semineu, am deschis incetisor usa larg, am incalecat repede pe cal si dusa am fost. Piratii, auzind zgomotul copitelor calului au incercat sa ma ajunga, si mai mai erau sa ma incolteasca, dar Fulger a fost mult mai rapid decat ei. Dupa 3 ceasuri de alergat prin padure Fulger obosise. Eram sigura ca lasasem piratii in urma, asa ca am descalecat si ne-am oprit in dreptul unui lac. Fulger se apucase sa se infrupte din iarba verde dintr-o poienita apropiata. Voiam sa ma intorc in muzeu, sa ajung acasa, dar cum? Deodata o fata de femeie a aparut pe apa lacului. M-am speriat. Mi-a zis ca ma va ajuta ea sa ajung acasa daca o eliberez de sub vraja unei crude vrajitoare. Si singura cale prin care putea fi eliberata din apa lacului era sa stropesc reflectia ei cu parfumul vrajitoarei. Mi-a dat instructiuni cum sa ajung in Locul Parasit, caci asa se numea casa vrajitoarei. Desi era un intuneric si o ceata de o taiai cu cutitul, l-am luat pe Fulger si ne-am pornit catre tinutul vrajitoarei. Am mers toata noaptea si, in cele din urma, am ajuns. Ne-am indepartat de castelul vrajitoarei ca sa ne odihnim. I-am desenat lui Fulger un pat de fan proaspat si mie un sac de dormit. M-am trezit dupa cateva ore de somn, auzind un zgomot puternic, ca un trantit de usa. Vrajitoarea plecase de ”acasa” si era prilejul sa intru un castel, sa iau cateva picaturi din parfumul ei, ca sa pot pleca acasa. Am pornit cu Fulger in galop si am ajuns in fata portii castelului care era incuiata. am desenat o cheie, am descuiat usa, si, cand am intrat, cu Fulger cu tot, am vazut 3 dintre piratii, care ne-au fugarit, dormind. Am pasit incetisor pe langa ei, am cautat parfumul in incaperea imensa care banuiam ca era camera vrajitoarei si l-am gasit. L-am pus usor in gentuta si m-am intors spre iesire, dar piratii se trezira. Am desenat niste bile gigantice de bowling, le-am impins catre ei, ei au luat-o la fuga si eu si Fulger am iesit din castel si ne-am indreptat catre lacul unde era captiva acea fata. Dupa multe ceasuri de mers am ajuns…

Care credeti ca e continuarea:) ?

ps:a 80-a postare :)

Frumos.

Stii ce ar fi tare? Sa nu mai existe pe pamant prostie si ignoranta. Dar cum exista trebuie sa ne obisnuim cu ea.

Si stii ce mai e tare?

Ca eu pot scrie ce vreau/ cand vreau/ cum vreau/ despre ce/cine vreau aici. Ca nu-mi pasa de nimeni si de nimic uneori. Ca si acum.

Ia zi, nu e tare?

Toate cele bune.

Alb de decembrie.


S-a sfarsit cu toamna asta nesuferita…cu numeroasele ploi de frunze. Cu noroiul de afara, de pe strazi si din suflet. Pentru ca atunci cand vezi cum se ofileste viata in fata ta nu zambesti. Maine este ultima zi a lunii noiembrie. Am asteptat mult timp ca sa scriu propozitia de mai sus. Afara e miros de iarna. In magazine Mosii si globuletele si bradutii stralucesc de fericire in fata ta, facandu-ti cu ochiul. Urmeaza un alt anotimp care imi place asa de mult pe langa vara: iarna. Iarba alba, cu fuulgi multi de zapada, cu Mos Craciun, care lasa cadouri sub bradul impodobit, cu saniuta si ciocolata calda, cu Mosi Craciuni de ciocolata, cu multi cozonaci si bunatati traditionale. E frumos…bun venit iarna!

Busy

M-am blocat pe statusul Busy. Inseamna ca sunt ocupata. Deci ca invat, scriu, elaborez; In principiu am viata ocupata de multe activitati care implica gandire si seriozitate. Asa ca nu am timp, nu mai am, ca sa imi exprim zilnic sentimentele si trairile si ideile pe blog. Scuzati absentele nemotivate, incerc sa le motivez acum. Toate cele bune!

Puiut de blog

Aveam acum 3 luni o idee: ce ar fi sa imi fac un blog? Sa imi scriu gandurile, aspiratiile, ideile copilaresti si uneori prostesti, sa scriu despre zilele mele bune, despre zilele mele rele, despre idealuri si succese…despre mine. Si ideea a prins viata. Si iata-ma acum, scriind al 51-lea articol! Nici nu imi vine sa cred. Ca trei luni am reusit sa am grija de tine. Sa te imbrac cu articole frumoase, sa te hranesc cu ganduri si vise de copil, sa-ti curat sufletul cu ploi de toamna. Sa incepi sa cresti. Puiutul meu…dragul meu blogusor. Ce cresti pe zi ce trece. Ce ma faci sa zambesc cand te vad asa de frumos colorat in gandurile imaginatiei mele. Deja te am de un anotimp. Si ai reusit sa iti gasesti un locusor in inima mea.