Poze noi pe flickr.

Acum cateva luni, de ziua mea, am luat revista Bravo Girl, care iti oferea cadou abtibilduri cu New moon. Cum pe vremea aia inca nu vazusem filmu’ si eram foarte foarte incantata de Twilight, m-a pus naiba sa lipesc 2 abtibilduri pe perete. Si…de acum vreo 3 saptamani nu mai imi place Twilight. Acum da-i sa rupi, sa dezlipesti abtibildurile. Da de unde. Nu se iau nici cu cutitu’. Cred ca solutia e sa tai bucata de perete pe care sunt lipite si pun alta in loc. Bineinteles, ziceam ironic. Dar oricum… nu stiu ce naiba au avut alea lipite pe fund, ca de abia am reusit sa il dezlipesc cu dintii si cu cutitu’ pe ala cu Bella si Edward. Mi-a mai ramas unu’ cu echipa. Imi vine sa AAAAH!!!! cand naiba reusesc sa il dezlipesc si pe asta? Nici cu apa fierbinte nu merge. La naiba. O sa ramana albtibildul asta cred ca inca vreo 100 de ani:!!!!

Malina. Ora 9:00. De deasupra patului ei se aude ca si cum o avalansa ar matura totul in cale. Si exact asa se auzea…stii, e complicat sa iti descriu zgomotul. Imagineaza-ti-l. Ia ghici care era sursa zgomotului? Ei bine, pe acoperisul casei mele s-au adunat cred ca tone de zapada, mai precis cred ca jumatate din zapada care a fost in Bucuresti pentru ca de ieri o tine in continuu. Aluneca, o ia la vale, se opreste, o ia din nou la vale, se termina acoperisul, cade POOOOOOOOOOOC!. Desigur, acest proces se realizeaza in ceva timp. Ei bine, si asa am eu senzatia ca am avut 2-3 m de zapada pe casa ca popa. Si e asa de idioata ca macar daca o pica toata odata, in acelasi timp, nu pe rand din ora in ora. Si daca se poate, sa nu se gaseasca juma’ din zapada de pe acoperis cada tooooata in gradina la ora 9:00. Si te trezeste ma, la naiba, si din cel mai sangeros cosmar. Chiar daca nu vrei. Asa, deci datorita zapezii pe care acum o urasc si imi vine sa dau cu furtunu’ cu apa fierbinte prin tot Bucuresti-ul numai sa se topeasca dracia ei de zapada, m-am trezit la ora 9:00… Dupa ce, bineinteles, am stat aseara pana pe la 1-2 ca cica ”am maine timp sa dorm”. M-am trezit injurand, m-am bagat repede in dus si in vreo 50 de minute am iesit mai ok, mai ”chill”. Inca dimineata mea mai putea fi salvata da’ de unde…p-a-u-z-a. Ma arunc in fotoliu, ca de obicei, deschid tv-ul. Era pe protv, unde dimineata sunt stirile. Eu am avut sfantul noroc de a da fix de stirea de la 9:45…si ce am auzit din ea? ”si cand au deschis cosciugul, au vazut ca femeia nu era femeia care trebuia, si ca …”… Sfinte si asa a luat-o la vale ca si zapada pofta mea de mancare… Am schimbat fericitul program. Am ajuns pe Boomerang. La naiba. Johnny Bravo. Uau. Nice.

”Oh, ce …de dimineata”

Dupa asta ma duc la calculator. Caut pe Itunes niste aplicatii, dau drumul la ceva care sa ma linisteasca, deschid blogul, imi verific site-ul de ”hecarisme”, observ ca un anumit ip notat cu numele de cod ”vacaa” a cotrabait in mon jardin sa se mai inspire, ceva. Bleah. Ma duc la dulap sa caut ceva. Imi aluneca de nu stiu unde o cutie de aluminiu cred care era cat pe ce sa se faca bucati. Am prins-o din zbor .Nice. Macar am reflexe in dimineata asta.

Afara vremea e de tot cacatul. Voiam sa mai ies pe afara. Da de unde. 

1) Ploua, sta, nu ploua, ploua iara, iara nu.

2) Poate imi pica juma’ din cantitatea de zapada de pe acoperis in cap.

3) Prefer sa contrabai prin sertare si dulapioare sa gasesc chestii micute si draguteeeee.

Creste inima in mine cand vad reclama de la Prima Tv si de pe panourile alea mari, publicitare, de pe strazi. Anul asta am fost cred ca binecuvantata. AC/DC??? Da. AC/DC. Si mai vine si Metallica. Dar hai sa ne concentram pe AC/DC.

Mie imi plac. Canta super tare. Si ii admir foarte mult. Nu le stiu varsta exacta, nu stiu prea multe despre ei, stiu de unde vine numele de AC/DC (cauta pe wikipedia daca te intereseaza) stiu cum ii cheama, stiu ce canta. Recunosc: cel mai mult imi place Augus. E bestial. La cei 50 si ceva de ani cati are se misca pe scena ca la 20 de ani…e ceva. Adica…il admir. Si sunt foarte fericita ca vin in sfarsit la noi. Poate daca am avea si noi in Romania niste stadioane sau niste spatii mai mari pentru concerte s-ar mai inghesui si alti ”grei” ai muzicii adevarate. Da’ cum nu avem ne inghesuim si noi in Piata Constitutiei, ca poate-poate il vedem pe Augus si pe Brian (o, si ala imi place!).  Va dati seama? Astia canta din ’73. De cand s-a nascut mama. Deci…chiar…jos palaria!

Nu va zic, ca aseara, de nerabdatoare ce sunt, le-am visat concertu’ si nu-stiu-cum am ajuns in culise…si am avut ocazia sa stau de vorba cu Augus…si am primit autografeee…bestial visu’!

Si pana pe 16 mai, ne multumim cu cd-urile si…uite o melodie tare…Skies of fire.