Balada corporatistului naiv

Îmi spun ce săptămână de… nerespirat.
E luni,
6 dimineață
Și-ncerc, e greu să mă ridic din pat.

Ce zi, nu se mai termină-
E 9 dimineață luni
Și mă încarc la cafeină,
Iar toți în jur roiesc tâmpiți
Cu șefa mea, mama-albină.

Ce zi de… nerespirat.
Și-n locul ăsta (m-)am terminat.
După vreo 20 de mailuri fără sens băgate-n spam
-că asta e munca unora, să dea cu spam-
De la Finanțe cântă încântător tam-tam
Semn că iarăși stau peste program.

Ce zi de… nerespirat.
În gând, deja i-am… apreciat
Pe toți de pe etajul trei.
Oameni de trei idei!

Și gândurile bune îmi coboară la parter:
La ăia care sunt în barcă că se pricep la calculatoare
Dar de fapt nu se pricep că al meu într-una moare!
De fiecare dată într-un tabel la care lucrez
De la pauza de masă,
și mereu uit să-l salvez;
Căci sincer, un singur lucru mai gândesc:
E cum să fac… să mă salvez.

O proaspătă previziune dintr-un nou tabel
-ah, salut toți userii de Excel!-
E că laptopul și altceva în mine o să moară până la 5
Vă rog… vă rog, scoteți-mă de aici!